Bună ziua, dragă şcoală!

O compunere despre prima zi a noului an şcolar. Accentul este pus pe descrierea drumului până la şcoală.

Frumoasele zile de vacanţă au ajuns la sfârşit. Dimineţile în care puteam lenevi în pat, după voie, au devenit o amintire. Începând de astăzi mă voi trezi din nou, dis-de-dimineaţă, pentru a merge la şcoală. Astăzi, fiind prima zi din noul an şcolar, a fost mai greu ca niciodată. Îmbrăţişarea dulce a patului moale şi somnul care îmi dădea târcoale neîncetat au fost un adevărat chin. Într-un final, am reuşit să mă eliberez de chingile leneviei şi cu chiu cu vai m-am pregătit de şcoală.


Drumul până la şcoala a fost plăcut. Zeci de elevi zgomotoşi, însoţiţi de părinţi sau bunici, se îndreptau voioşi sau emoţionaţi, după caz, spre şcoală. Fiecare dintre copii duceau în spate ghiozdane mari pline cu cărţi  şi caiete. Doar cei mai mici erau menajaţi; cei care-i însoţeau duceau ghiozdanele ca pe nişte preţiose bagaje. Cu cât ne-am apropiat mai mult de şcoală, cu atât emoţia ne cuprindea pe toţi. Întâlnirea cu colegii şi profesorii după o pauză de 3 luni este mereu emoţionantă.

Drumul până la şcoală se apropie de sfârşit. Deja şcoala apare clară în vizorul nostru. Cu toţii aruncăm priviri piezişe spre clădirea care ne va fi pentru câteva luni a doua casă. Este neschimbată de astă vară: curată, sobră şi impunătoare. Cel puţin aşa o simt eu. Mă apropii de gardul curţii şcolii, îi trec pragul şi când ajung în dreptul uşii principale a clădirii, murmur instinctiv: Bună ziua, dragă şcoală! Bine te-am regăsit!