Primăvara s-a întors pe meleagurile noastre. Odată cu ea, stoluri întregi de păsări zboară aproape de cer spre locurile în care aveau cuiburi anul trecut. Printre ele şi o mulţime de rândunele săgetează neobosite cerul. Din înaltul cerului ochesc locurile natale şi se îndreaptă cu o viteză ameţitoare spre pământ. Obosite de drumul lung pe care l-au făcut din ţările calde, se aşează pe gardurile oamenilor şi în pomii înmuguriţi. Se pun pe ciripit şi o ţin aşa o bucată de bună de vreme. Pe semne discută despre noile cuiburi pe care le vor construi în următoarele săptămâni. Ca la un semn, gureşele rândunele se ridică şi zboară în grup pe deasupra câmpiei. Sunt în căutarea unor paie şi a unor crenguţe cu care să-şi ridice adăposturi spre a-şi creşte în siguranţă puii. Zidari iscusiţi, în următoarele săptămâni, rândunelele au transportat fără încetare paie uscate şi firişoare de iarbă şi au început să construiască cuiburi. Printr-un meşteşug doar de ele ştiut, dar şi printr-o muncă asiduă au reuşit să-şi reclădească cuiburile distruse astă iarnă. Când totul a fost gata, au pus în cuiburi fulgi şi paie moi, ca aşternut pentru ouă şi s-au pus pe clocit. Nu peste mult timp, ouă mici şi gingaşe au început să apară. Cu o grijă deosebită, rândunelele au vegheat ouăle şi le-au încălzit cu propriul corp pentru ca viitorii pui să aibă cele mai bune condiţii pentru a se dezvolta. După câteva săptămâni, ciripituri vesele de pui se puteau auzi până în departare din cuiburile frumos clădite ale rândunelelor, iar primii pui au început să scoată capul din cuiburi.

Primăvara s-a întors pe meleagurile noastre. Odată cu ea, stoluri întregi de păsări zboară aproape de cer spre locurile în care aveau cuiburi anul trecut. Printre ele şi o mulţime de rândunele săgetează neobosite cerul. Din înaltul cerului ochesc locurile natale şi se îndreaptă cu o viteză ameţitoare spre pământ. 

Obosite de drumul lung pe care l-au făcut din ţările calde, se aşează pe gardurile oamenilor şi în pomii înmuguriţi. Se pun pe ciripit şi o ţin aşa o bucată de bună de vreme. Pe semne discută despre noile cuiburi pe care le vor construi în următoarele săptămâni. 

Ca la un semn, gureşele rândunele se ridică şi zboară în grup pe deasupra câmpiei. Sunt în căutarea unor paie şi a unor crenguţe cu care să-şi ridice adăposturi spre a-şi creşte în siguranţă puii.

Zidari iscusiţi, în următoarele săptămâni, rândunelele au transportat fără încetare paie uscate şi firişoare de iarbă şi au început să construiască cuiburi. Printr-un meşteşug doar de ele ştiut, dar şi printr-o muncă asiduă au reuşit să-şi reclădească cuiburile distruse astă iarnă. Când totul a fost gata, au pus în cuiburi fulgi şi paie moi, ca aşternut pentru ouă şi s-au pus pe clocit. 

Nu peste mult timp, ouă mici şi gingaşe au început să apară. Cu o grijă deosebită, rândunelele au vegheat ouăle şi le-au încălzit cu propriul corp pentru ca viitorii pui să aibă cele mai bune condiţii pentru a se dezvolta. După câteva săptămâni, ciripituri vesele de pui se puteau auzi până în departare din cuiburile frumos clădite ale rândunelelor, iar primii pui au început să scoată capul din cuiburi.