Compunere despre Crăciun - dialog între un nepot și o bunică

Luna decembrie, cea mai frumoasă lună din an, dar și cea mai bogată în sărbători, a sosit. Bunica își privește cu mândrie nepotul, care-i semăna întru totul și încearcă să-l învețe câte ceva despre adevăratul spirit al Crăciunului.

- Dragul bunicii, ce înseamnă pentru tine Crăciunul?
- Ce să însemne bunico, o sărbătoare de iarnă în care oamenii, dar mai ales copii, primesc cadouri. Până acum câțiva ani credeam că Moș Crăciun aduce cadourile, dar acum știu că părinții sunt cei care fac aceste cadouri.
- Bravo, așa e, părinții fac în general aceste cadouri. Dar asta înseamnă că eu nu pot să-ți fac un cadou?
- Ba da bunico, poți și tu să-mi faci un cadou, spuse repede copilul, ca nu cumva să piardă un posibil cadou. Eu cred că de Crăciun oamenii fac cadouri celor dragi. Iar cum tu mă iubești și sunt singurul tău nepot, nu e nicio problemă să-mi faci un cadou.
- Așa e! Ești singurul meu nepot și te iubesc mult, zâmbi bunica, văzând șiretenia copilului. Dar totuși ce înseamnă Crăciunul? Ce este Crăciunul?
- Altceva decât cadouri și Moș Crăciun nu știu bunico. Îmi spui, te rog?
- Da, dragul bunicii, îți spun pe scurt. La origini, Crăciunul, la fel ca Paștele, este o sărbătoare creștină, celebrată în ziua de 25 decembrie a fiecărui an. În această zi, creștinii din toată lumea sărbătoresc nașterea celei mai importante figuri a creștinătății, Isus Cristos. De Isus Cristos ai auzit, nu?
- Da, cum să nu aud bunico! Am învățat la ora de religie. El este fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru. 
- Dar care este legătura cu cadourile? Dar cu pomul de Crăciun? întrebă bunica?
- Cred că are legătură cu faptul că din când în când trebuie să mai și dăruim. Așa am învățat la ora de religie, că trebuie să fim buni cu aproapele nostru.
- Copilul meu, ai dreptate. Acum mai multe secole, Sfântul Nicolae, pe care astăzi îl sărbătorim pe 6 decembrie, împărțea cadouri copiilor în noaptea de 24 spre 25 decembrie. Peste alți mulți ani, inspirat din imaginea Sfântului Nicolae, apare tradiția lui Moș Crăciun. Legenda spune că moșul care împarte cadouri copiilor pe hornurile caselor are barbă albă și este îmbrăcat în haine roșii. Vine din zonele nordice, înzepezite, într-o sanie trasă de reni. Tradiția lui Moș Crăciun a ajuns în Europa acum câteva sute de ani, sărbătoare pe care am preluat-o și noi, românii.
- Interesant bunico, nu știam. Spune-mi mai departe.
- Sărbătoarea Crăciunului s-a potrivit cu imaginea lui Moș Crăciun pentru că data nașterii lui Isus Cristos este o zi plină de bucurie pentru creștini. O zi plină de iubire, o sărbătoare a întregii familii. Iar copiii trebuie să învețe încă de mici să dăruiască celor din jur, așa cum și Isus Cristos și-a dăruit celor mulți propria viață.
- Dar pomul de Crăciun bunico? Cu pomul acesta plin de luminițe ce este?
- Legendele spun că unul dintre creștinii de seamă a fost impresionat de cerul înstelat. Neputând să reproducă familiei în cuvinte ce simțea la vederea cerului înstelat, a tăiat un brad, l-a dus în casă și a pus în el lumânări, pe care le-a aprins. Dar asta s-ar putea să fie doar o legendă. Cert este că pomul împodobit este o tradiție mult mai veche, spre exemplu el este prezent în tradițiile românești, în sărbătorirea nunții. 
- Ce frumos! Dar bunico mi-ai vorbit doar de cre‌știni, de cum sărbătoresc ei ziua de 25 deembrie. Dar ceilalți, cei care nu cred în Isus Cristos bunico? ceilalți ce fac, nu sărbătoresc Crăciunul?
- Odată cu trecerea timpului, sărbătoarea a devenit universlă. Mesajul Crăciunului nu mai este unul creștin, ci este unul uman. Un mesaj de speranță, de căldură, de lumină întocmai ca bradul împodobit cu luminițe. Bradul este și un simbol al veșniciei, al puterii și al vieții, el fiind mereu verde.
- Dar cadourile de sub brad? cu el ce e bunico?
- Și ele au suferit niște transformări de-a lungul timpului. Darurile nu mai sunt aduse de Sfântul Nicolae, ci de Moș Crăciun, un bătrânel simpatic. Bătrânii sunt apreciați în fiecare țară indiferent de religie. Astfle că nu mai există nicio o problemă ca toți oamenii din această lume să serbeze ziua de 25 decembrie, ca o zi în care se fac cadouri în familie, dar mai ales copiilor. Dar nu oricărui copil, ci doar celor cuminți! Și că tot am ajuns aici, tu ai fost cuminte?
- Mai întrebi bunico? Cuminte cât se poate! spuse copilul zâmbind șăgalnic. Auzi bunico, că tot știi tu atât de multe despre Crăciun, nu există și vreo tradiție care să-i oblige pe părinți să facă cadouri șî copiilor mai puțin cuminți?
- Dar de ce întrebi, spuneai că ai fost cuminte? Sau nu?
- Până acum am fost bunico, dar mai sunt câteva zile până la Crăciun. Și mă gândesc să nu o dau în petec, adaugă repede copilul.

Auzind acestea bunica se puse pe râs. Își strânse în brațe nepotul și-l pupă pe frunte. Avea un nepot iute la minte și șiret din cale afară.