Compunere despre o excursie la munte iarna

A nins zile în șir în stațiunea de pe Valea Prahovei. Fulgi neobișnuit de mari au cernut din cerul încărcat cu nori groși. Zăpada proaspătă a îmbrăcat în straie albe totul. La sol, stratul de nea a devenit din ce în ce mai consistent, astfel încât zilele acestea au fost o adevărată excursie de iarnă. Mulțimea de oameni venită în stațiune din orașele aglomerate era foarte bucuroasă de atmosfera albă de afară. Veselia se citea în special pe chipurile celor mici. Alergau fără oprire prin zăpada depusă, se bulgăreau, chiuiau, făceau tumbe prin zăpadă.

Cei mai mulți dintre cei prezenți în stațiune și-au petrecut timpul pe pârtiile de schi sau săniuș. Este și cazul meu. Cât a fost ziua de lungă, cu excepția momentelor în care luam masa, le-am petrecut pe pârtie. Am închiriat o pereche de schiuri și am luat câteva ore de schi cu unul dintre instructorii pârtiei, astfel încât am fost capabilă să schiez. Am avut parte și de multe căzături, dar au fost ușoare și totodată au reprezentat un motiv de bucurie și voie bună. Am participat și la un mic concurs al începătorilor în schiat. Trebuia să ocolim niște jaloane pe un traseu prestabilit. M-am descurcat foarte bine deși a fost pentru prima oară când am pus piciorul pe schiuri. Mi-ar fi plăcut să câștig marele premiu, un set nou-nouț de schiuri, dar au fost alți participanți mult mai buni decât mine. Sper ca la anul să mă descurc mai bine și să fiu pregătită în caz că voi mai participa la un astfel de concurs.

Mi-a plăcut să schiez și am aflat în această excursie că schiatul poate fi foarte distractiv. Dar cu toate acestea, adevărata distracție a avut loc pe pârtia de săniuș. Sute și sute de săniuțe alunecau frumos, una după alta pe pârtia lungă. Mici și mari, oamenii zâmbeau coborând în goana săniilor care parcă pluteau pe stratul alb de zăpadă. Unii câdeau, se rostogoleau prin zăpada proaspătă, după care se îndreptau din nou spre baza pârtiei. Alții mai pricepuți coborau în viteză ca pe o pârtie de boburi. Pa panta lină acoperita de omăt, nu erau doar săniuțe. Am văzut mulți oameni cu saci de plastic sau cu alte improvizații din plastic, care alunecau pe zăpadă. Urcau și coborau zgomotoși. Veselia era la ordinea zilei, iar când se lăsa seara și ne îndreptam spre camerele noastre părerea de rău se citea pe chipurile noastre.

Un alt moment deosebit din această excursie a fost construirea unor oameni de zăpadă pe care i-am ridicat în apropierea pârtiei de sănii. Zeci de oameni și copii au muncit necontenit câteva ore și am ridicat trei oameni de zăpadă de aproape trei metri. Pe lângă noi păreau niște uriași, niște statui sculptate în zăpadă. Au fost cele mai mari mogâldețe de zăpadă pe care le-am văzut vreodată. Ne-am pozat cu acești uriași albi, am dansat în jurul lor și am cântat cântece de iarnă. A fost frumos și special în același timp.

Odată cu această excursie am redescoperit bucuria de a construi oameni de zăpadă, de a mă bcuura de fiecare fulg de zăpadă care cade din nori. Dacă ar fi să rezum într-o propoziție aș putea spune că am avut parte de o excursie la munte de vis.