Compunere descriptivă - Pădurea după o ploaie de vară

O ploaie deasă, cu stropi mari şi grei, a cernut năvalnic din cerul întunecat, preţ de câteva minute. Aşa sunt ploile de vară, ca un duş rece, dar de scurtă durată. Ca o ploaie de gloanţe, aruncate asupra duşmanului, stropii de ploaie au mitraliat coronamentul bogat al copacilor. În chip straniu, pădurea s-a grăbit să îmbrăţişeze capriciul umed al cerului şi a primit cu plăcere binecuvântarea stropilor de ploaie. Copacii par a fi întinerit brusc. Precum un burete uscat, frunzele copacilor s-au grăbit să absoarbă licoarea ploii. Ameţetie de gustul proaspăt al stropilor de ploaie, frunzelor copacilor şi-au preschimbat hainele de un verde palid, într-unele de un verde aprins. Este semnul că ploaia era aşteptată cu nerăbdare de ceva vreme.

Frunzele mari, cărnoase ale copacilor sunt jilave. Apa a îmbibat fiecare celulă a frunzelor, inundându-le fiecare încăpere. Stropii mari de apă alunecă uşor pe curbura armonioasă a frunzelor zdrenţuite. Apoi, picăturile se reunesc între ele şi formează mici şuvoaie care se scurg spre vârful frunzelor. De acolo, picăturile se îndreaptă spre pământ, iar când îl ating sunete înfundate se aud în linişte pădurii. De sus, lumina încearcă să mângâie cu atingerea sa stropii care poleiesc suprafaţa frunzelor. Când reuşesc, zeci de scântei orbitoare se revarsă asupra naturii. 

Din când în când un vânticel molcom adie printre copaci. Simţind oportunitatea de a scăpa de apa în exces, copacii îşi scutură corpul înverzit, împrăştiind în jur picături mici de apă. În felul acesta, plantele mici de la sol, aflate la umbra deasă a pădurii, gustă şi ele din apa căzută din văzduh. 

Pentru o bucată bună de vreme, pădurea se afla sub stăpânirea unei acalmii dense. Nicun zgomot, cât de mic, nu deranjează liniştea pădurii după ploaie. Pădurea a învăţat să se bucure în linişte de ploaia generoasă care aduce viaţă şi împrăştie speranţă în jur. Liniştea este spartă din când în când de câte un ciripit vesel al unor păsărele zgribulite şi muiate de ploia puternică. Ecoul ciripitului se aude prelung în pădure şi dă de veste celorlalte vieţuitoare că viaţa îşi poate urma cursul firesc, întrerupt de ploaia puternică de vară.