Prima ninsoare din an a acoperit totul în haine albe
După un decembrie lipsit total de zăpadă, luna ianuarie a simțit nevoia să ne copleșească cu un potop de fulgi de nea. Din cerul înghețat și burdușit cu zăpadă cerne fără încetare de două zile. Armata albă, formată din fulgi mari și grei, atacă solul necontenit. Se aruncă spre pământ în valuri, întunecând zarea. Sunt atât de porniți să cucerească natura încât nici nu mai dansează în aer, nu se mai lasă purtați de vânt prin văzduh. Au primit comanda să copleșească natura, iar ei, precum niște kamikaze bine instruiți, se reped direct la țintă. Ajunși la sol, soldățeii pufoși și gingași de nea nu mai au loc să se desfășoare și se bulucesc unii în alții formând un strat tot mai mare de zăpadă. Sub comanda iscusită a iernii neau cucerește totul în cale: copaci, acoperișurile caselor, drumuri și grădini. Sub greutatea stratului de omăt, firele de înaltă tensiune, ce însoțesc drumul, amenință să se rupă. Culoarea a dispărut din peisaj, cât vezi cu ochii este poleit cu albul strălucitor al fulgilor de zăpadă. Nimic nu mai iese în evidență, albul monoton amenință cu albirea orice culoare, cât de mică, ce îndrăznește să scoată capul la lumină de sub zăpadă. Din când în când câte o rafală de vânt spulberă stratul consistent de zăpadă, împrăștiindu-l în toate direcțiile. În câteva secunde alți fulgi acoperă locul ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Din cer fulgii mari de zăpadă continuă să cadă. Și probabil vor mai cădea până ce întreg rezervorul de fulgi din văzduh va fi epuizat. Un rezervor ticsit cu mulți, mulți fulgi pe tot parcursul lunii decembrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu