sâmbătă, 1 decembrie 2012

Compunere - Peisaj de câmpie mirific

Un vânt molcom şi cald adie peste câmpia înverzită. Suflă gingaş peste grâul proaspăt încolţit, după care se ridică ca un duh spre înălţimi. Firişoarele străvezii de grâu îi răspund vântului la unison cu mişcări line. Se bucură de mângăierea discretă a vântului şi îşi scutură vesele ultimele bobiţe cristaline de rouă. O nouă zi începe. O zi frumoasă de poveste, judecând după razele de soare care scaldă cu lumina lor lanul înverzit. 

La câţiva paşi distanţă, câteva manunchiuri semeţe de floarea soarelui îşi deschid petalele galbene, parcă dorind să îmbrăţişeze soarele binefăcător. În timp ce discul auriu al soarelui se plimbă pe cer, florile galbene se rotesc urmărind direcţia în care soarele îşi trimite săgeţile luminoase. Jocul soarelui cu floarea soarelui continuă pe parcursul întregii zile. Neobosite, asemenea unor albine, florile galbene culeg razele de lumină şi se hrănesc cu ele, astfel că reuşesc să-şi păstreze statura uriaşă faţă de celelalte plante ale luncii.

Un copac bătrân ca şi timpul, mare precum un munte, domină întreaga câmpie. Este singur de ceva vreme. A mai avut fraţi, dar ultima iarnă cumplită i-a răpus. Primăvara suavă i-a vindecat rănile de peste iarnă, iar acum muguri de viaţă şi speranţă au apărut pe fiecare creangă. Este nerăbdător să înflorească. Îşi ridică crengile spre cer şi soarbe din căldura divină a soarelui. A învăţat că trebuie să se bucure de fiecare primăvară, ca şi când ar fi ultima din viaţa lui.

De la înălţimea copacului se poate observa în zări necuprinsul câmpiei. Asemenea unui covor magic, verdele câmpiei se mişcă în bătaia vântului. Se unduieşte şi formează valuri verzi. Dacă nu ai ştii că e verdeaţă ai putea jura că marea a devenit verde şi a invadat pământul. 

Toate acestea sunt semnele unei primăveri perfecte. Câmpia trăieşte şi respiră primăvară, creşte văzând cu ochii, pregătindu-se să facă rod bogat. Privind la frumuseţea care evoluează sub ochii tăi nu poţi să nu admiri fragilitatea naturi, dar şi dorinţa ei de a supravieţui. Spectacolul acestui peisaj de câmpie este emoţionant şi totodată naşte în cel care-l priveşte speranţă şi bucurie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu