sâmbătă, 1 decembrie 2012

Compunere narativă - vacanţa de vară la bunici

Vacanţa de vară mi-am petrecut-o la bunicii mei din Moldova. Satul în care locuiesc aceştia se află în apropierea râului Prut. Cum în ultima vacanţă de vară am fost ocupat cu diverse examene, vara aceasta am recuperat şi am stat la bunici pe toată perioada verii.

Viaţa la ţară mi-a priit. Aerul proaspăt al satului, aflat nu departe de o pădure întinsă, a fost o adevărată desfătare pentru mine. Departe de aerul poluat al oraşului în care locuiesc, am simţit pe propria piele ce înseamnă viaţa sănătoasă. 

În primele săptămâni m-am dezobişnuit cu greu de stilul de viaţă de peste an: computer, internet şi cablu tv. Dintre toate acestea poate cel mai mult mi-a lipsit internetul şi imposibilitatea de a menţine legătura directă cu prietenii mei. După câteva zile am aflat şi avantajul unei oarecare rupturi de ceea ce ne-am învăţat să numim civilizaţie. Este vorba de mai mult timp pentru activităţi precum cititul unei cărţi, plimbări în natură sau participarea la muncile câmpului. Din ultima categorie face părte şi culesul cireşelor, o activitate foarte frumoasă, dar şi îndestulătoare. Un alt câştig al acestei perioade a fost şi faptul că am învăţat să înot. Cu Prutul aflat la o aruncătură de băţ de casa bunicilor a fost foarte uşor să merg aproape zilnic la scăldat. Fără să-mi dau seama, în doar câteva zile, dintr-un om care nu ştia defel să înoate am ajuns un înotător destul de priceput.

Zilele au trecut una după alta, pe nesimţite, iar eu am început să realizez tot mai mult că viaţa la ţară este frumoasă. Nici pe departe nu este atât de plictisitoare pe cât credeam iniţial. În fiecare moment al zilei există o anumită activitate cu care trebuie să te ocupi: de la muncile câmpului, la creşterea animalelor. Am învăţat că trebuie o anumită pricepere în a îngriji şi de a interacţiona cu animalele de pe lângă casa omului. Cel mai mult m-am ataşat de câinele care păzea gospădăria bunicilor, un ciobănesc carpatin masiv, dar blând cu stăpânii, precum o pisică. Atât de mult am îndrăgit acest câine încât mi-am promis ca la întoarcerea acasă să încerc să-i conving pe părinţii mei să-mi permită să am un câine al meu.

La sfârşitul vacanţei de vară, după mai multe săptămâni petrecute în satul bunicilor, pot spune că eram un alt om. Am învăţat să apreciez munca ţăranilor, bucatele tradiţionale, dar şi traiul simplu al oamenilor de la ţară. Am învăţat să apreciez şi să văd beneficiile mâncărurilor gătite în casă, fructele şi legumele culese direct din grădină, astfel că mi-am făgăduit să nu mă mai ating de măncărurile de tip "junk food". 

Chir dacă nu cred că aş putea locui în permanenţă la ţară, cred că cel puţin o scurtă perioadă din an merită trăită cât mai aproape de natură. Iar viaţa la ţară este cel mai bun loc în care natura este alături de oameni. Cred că această vacanţă de vară a fost una dintre cele mai frumoase din viaţa mea.

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu