O compunere despre pisica mea, care a dispărut de acasă. Compunerea este potrivită pentru o temă de genul "Animalul meu preferat", "Animalul cel mai bun prieten al omului".
Până acum câteva zile am avut cea mai frumoasă pisică din lume. Fără să dea de bănuit, într-o dimineață, a dispărut. Pesemne că a fugit de acasă, iar acum e singură, undeva în lumea largă. Atât cât m-am priceput, m-am chinuit să-i arăt că locul ei este lângă mine, dar după cum se vede nu a înțeles că pentru ea acasă este alături de mine. A plecat! Fără niciun cuvânt?!
Obișnuit fiind să o aud în fiecare dimineață, să-i aud mieunatul insistent, uneori de-a dreptul enervant, acum nu-mi găsesc locul. Am căutat-o prin apropriere și prin depărtare, dar nu e nicio urmă de pisica mea. Se ascunde de mine, s-au poate e departe, departe... de dorul meu.
Dacă aș întâlni-o și m-ar înțelege i-aș spune că îmi lipsesc multele clipe frumoase petrecute cu ea, boticul ei catifelat, lăbuțele gingașe, blănița moale. I-aș mai spune că mi-e dor de ea foarte tare și că e de neînlocuit, motiv pentru care nu voi mai vrea altă pisică niciodată. Pentru mine ea va fi prima și ultima pisică!
Unde e ea, pisica mea dragă? E o întrebare care mă chinuie de câteva zile și care, probabil, o să-mi stăruie toată viața în minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu