O compunere sub forma unui dialog personificat între un catalog şi un carnet de note.
 |
| Un carnet de note sursa: http://etimpu.wordpress.com |
- Nu ne-am mai văzut de ceva vreme catalogule, deschise discuţia carnetul.
- Da, cred că au trecut câteva săptămâni, răspunse catalogul.
- Care mai e viaţa ta? Văd că te-ai tocit pe la colţuri! remarcă carnetul.
- Da, aşa e! Am îmbătrânit, am ajuns la finalul anului. Iar acum, înainte de pensionare mai am de făcut un ultim efort. Trebuie să stau deschis, până ce diriginta face mediile. Paginile mele vor fi pline de însemnări. Oricum deja chenarele sunt pline de note şi absenţe.
- Ştiu cum e! Şi eu în curând merg la completat mediile. Mi-e o groază! După ce voi avea notele trecute, anul se va sfârşi. Iar apoi, pe perioada verii, voi sta câteva luni într-un dulap întunecos. Mie nu-mi place întunericul!
- Dacă tu te plângi, ce să spun eu? Eu după acest semestru plec într-o arhivă în care voi sta pe puţin 10 ani. Şi acolo e întuneric, spuse cu tristeţe catalogul.
- Da, dar tu vei rămâne în şcoală. Şi în plus, la arhiva şcolii mai sunt şi alte cataloage. Acolo veţi sta de vorbă de dimineaţa până seara, nu vă veţi plictisi, adăugă carnetul puţin melancolic.
- Da, la asta nu m-am gândit până acum. Carnetule, ai reuşit să-mi alungi tristeţea! Îţi mulţumesc pentru încurajare. Cum te-aş putea ajuta şi eu?
- Păi.. ar fi ceva. Ai putea vorbi cu elevul al cărui carnet de note sunt, să mă trimită la voi în arhivă. Acolo aş sta în compania voastră. Nu m-aş mai plictisi şi nici nu mi-ar mai fi frică de întuneric.
- Cred că mai bine ar fi să vorbesc cu diriginta, nu? Ea cu siguranţă ar putea lua o astfel de decizie!
- Da! Faci tu asta pentru mine, spuse emoţionat carnetul?
- Sigur că da, prietenul meu! Doar prietenul la nevoie se cunoaşte, nu? Până când ne vom revedea rămâi cu bine carnetule!
- Să fii sănătos şi plin de note bune, catalogule. Pe curând!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu