O compunere idilică despre patria mea, România. Această compunere este o ficţiune, România nu arată chiar aşa în realitate.
Patria noastră, România, are munţi înalţi, dealuri mănoase şi câmpii întinse. Râuri cu ape cristaline brăzdează solul patriei, hrănind în drumul lor oameni, animale şi vegetaţie deopotrivă. Lacuri întinse, cu ape curate, pline de peşti feluriţi, sunt presărate pe suprafaţa ţării. În luciul lor se oglindesc frumuseţile naturale ale acestui pământ şi albastrul pur al văzduhului.
Cât vezi cu ochii, dealurile sunt acoperite de livezi cu rod bogat. Vara, dealurile se îmbracă în pajişti verzi, care bucură privirea călătorilor şi oferă ţăranilor hrană pentru animalele din gospădării. La şes, câmpiile gem sub greutatea grânelor şi a lanurilor pline de porumb. Solul fertil al acestora este o casă bună pentru orice tip de cultură agricolă.
Cartea de vizită a patriei mele sunt munţii. Înalţi, încât noaptea ai impresia că ating bolta înstelată a cerului, munţii noştri sunt acoperiţi de brazi semeţi şi de păduri cu copaci seculari. De acolo de sus, din creierul munţilor, aerul curat şi sănător se răsfrânge asupra întregii ţării, încântându-i pe locuitori cu prospeţimea sa. În pădurile dese ale patriei, pline de cu vegetaţie bogată, vieţuiesc animale sălbatice.
Acolo unde apele cristaline se întrepătrund cu plaiurile înverzite au apărut satele. Acestea sunt locuite de oameni harnici, cu gospodării bine întreţinute. Din loc în loc, pe malul câte unui râu cu ape adânci au apărut oraşele. Ele sunt populate de oameni pricepuţi, care lucrează în sumedenia de uzine şi ateliere meşteşugăreşti. Şcolile, grădiniţele, liceele şi universităţile, prezente mai ales în oraşe, educă copiii patriei, cei care vor reprezenta viitorul acestei ţări. În teatre şi săli de spectacole sau concerte, artişti şi cântăreţi talentaţi încântă locuitorii acestei ţări.
Aceasta este patria mea, România. Ea este pentru mine un motiv de bucurie şi mândrie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu