sâmbătă, 1 decembrie 2012

Compunere iarna pe uliță

Iarna a sosit pe ulița pietruită a satului. Fulgi mari de zăpadă, ușori ca puful de păpădie au căzut necontenit din cerul încărcat cu nori albi. S-au așternut în straturi multiple, îmbrăcând în alb tot ce a prins în cale. Ulița plină de pietre, și pe alocuri presărată cu gropi, a fost acoperită de un covor alb. Urâtă până mai ieri, strada seamănă acum cu o alee regală, plină de strălucire, împrăștiind sclipiri în bătaia razelor soarelui. Zăpada proaspăt ninsă, într-o grosime considerabilă, scârțâie sub talpa papucilor. Pomișorii mici de pe margine sunt acoperiți cu zăpadă și par niște brazi de Crăciun, ornați cu beteală argintie. 

Casele modeste de pe ulița lăturalnică au fost zugrăvite și ele în alb. Mai harnică decât de obicei, iarna a cernut suficientă zăpadă încât să acopere acoperișurile în întregime. Șindrilele caselor, coapte de soarele puternic al verii, supuse acum înghețului, se află sub imperiul greutății stratului considerabil de nea. Din când în când, câte un incnet scurt se aude dinspre acoperământul caselor de chirpici. Nepăsător de zăpada ce amenință partea de sus a caselor, prin hornuri încadrate de omăt, fum gros se ridică liniștit spre cer. Acesta este un semn că gospodarii, speriați de gerul aspru al iernii, ard de zor lemne în sobele din case. Cu toate că peisajul merită admirat, niciun picior de om nu se vede pe ulița încremenită în albul nesfârșit. Și asta pentru că iarna nu a adus doar zăpadă grea, ci și temperaturi mult sub limita înghețului.

În capătul uliței cufundate într-o liniștă deplină, o bisericuță din lemn străjuie limita locuită a satului. Turla micuță, dar distinsă este poleită cu un strat de zăpadă înghețată. Doar crucea din vârf a rămas neninsă, luciul negru al metalului contrastând cu albul din jur. E ora vecerniilor, iar dangătul clopotelor sparge amorțirea generală din jur. Odată cu zgomotul produs de clopotele din podul bisericii, un strat de zăpadă se împrăștie în jur de pe acoperișul edificiului. Un stol de păsări se ridică în zbor, alungate de sunetul prelung, după care se așează pe un gard nins. De acolo scrutează oceanul de alb dimprejur, ca și când ar fi uimite de frumusețea peisajului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu