Compunere - Casa fără copii este o casă pustie

O compunere despre copii și părinți, despre ce înseamnă copiii pentru părinți, dar și invers. Compunerea este și o explicație a proverbului Casa omului fără copii este o casă pustie.

Copii fericiți alături de părinți

Nu o dată am auzit-o pe mama spunând că o casă fără copii este o casă pustie. De fiecare dată, m-am întrebat ce înseamnă aceste cuvinte. Cum nu am reușit să-mi răspund de unul singur, am întrebat-o care este sensul exact al vorbelor sale. Iată, pe scurt, explicația pe care am primit-o:

Copiii sunt rodul iubirii dintre două persoane. Împlinirea în plan personal este deplină în momentul în care cei doi țin în brațe acel ghemotoc, numit copil, cu ochișori, guriță, mâini și piciorușe. După ce copilul apare, cei doi, care i-au dat viață, nu mai sunt simple persoane. Ei devin părinți. Începând cu acel moment și cea mai tăcută casă devine asurzitoarea. Plânsetele copilului, țipetele de bucurie, durere sau spaimă vor fi fundalul oricărui moment dintr-o zi. Niciodată casa nu va mai avea liniștea plictisitoare de odinioară. Fiecare clipă din viața părintilor va fi una specială, iar orice activitate sau acțiune va trebui să țină cont de existența copilului. Părinții nu mai pot gândi doar pentru ei, mereu copilul va fi în centrul grijilor lor. Niciodată nu vor mai putea sta departe de copil, fără să se asigure că acesta este sănătos și în siguranță, că nu are parte de supărări sau lipsuri. 

Să veghezi zi și noapte viața copilului, să nu ai cu adevărat clipe de relaxare nu sunt aspecte care să facă viața ușoară părinților. Dar cu toate acestea, părinții întrebați fiind dacă își pot concepe viața fără progenitura lor, vă vor răspunde că nu. Pentru orice părinte, casa este pustie fără copilul lor. Dar nu numai casa, dar și viața și sufletul lor este pustiu. Stă în firea noastră să împărțim iubire și bunătate celor din jur. Noi, ca oameni, avem o nevoie interioară să protejăm, să oferim hrană, zâmbete și cuvinte frumoase. Așa am venit pe lume, așa am fost crescuți, primind iubire, blândețe și căldură. Atunci când copiii cresc și devin adulți un impuls interior îi împinge să ofere copiilor lor exact ce au primit când au fost și ei copii. Altfel spus, părinții, ca adulți, au nevoie de copii tot atât de mult pe cât au avut nevoie de părinți atunci când aceștia au fost copii. Exact în felul în care pentru un copil casa este pustie fără părinții lui, la fel și pentru părinți, casa este pustie fără copilul lor. Pentru a nu fi pustie o casă are nevoie de armonie, iar armonia sub un acoperiș este asigurată în copilărie de părinți, la maturitate de copii, iar la bătrânețe de nepoți, deci tot de copii.

Mama m-a asigurat că în cazul în care nu voi înțelege pe deplin aceste cuvinte, viitorul îmi va purta pașii spre aceleași concluzii. Este doar o chestiune de timp, până ce noi, copiii, vom deveni adulți, iar apoi bucuria sufletului nostru vor fi copiii noștri, exact cum suntem noi acum pentru părinții noștri.