Compunere Povestea unui copac în anotimpul primăvara

Acum sunt un copac fericit! Iarna urâtă şi geroasă a devenit doar o amintire tristă. Zăpada grea ca de plumb, care ameninţa să-mi rupă gingaşele ramuri, s-a topit. Vântul furios s-a îmblânzit şi nu-mi mai apleacă crengile până la pământ. Acum abia dacă mai adie şi asta cu un suflu cald şi îmbietor. Ramurile mele, îngheţate până mai ieri, încep să se dezmorţească. Dacă iarna ar fi durat mai mult acum aş fi doar o poveste tristă ...

Povestea unui copac

De câteva zile, soarele cu ale sale raze blânde şi calde mă mângâie pe creştet în fiecare zi şi mă dezmiardă cu şoapte luminoase. Parcă ar dori să mă anunţe că îi pare rău că pentru o scurtă perioadă a cedat în faţa ultimei ierni neprietenoase. Acum este o adevărată desfătare să privesc spre bolta senină a cerului, iar de acolo de sus albastrul cerului să-mi facă prietenos cu mâna în semn de salut. Şi noaptea începe să devină o încântare, stelele agăţate de firmament împung întunericul dens al nopţii cu mii şi mii de luminiţe.

Privind în jur realizez că natura se trezeşte la viaţă. Nu am cum să nu fiu bucuros! Ghioceii şi-au scos deja capul prin pâlcurile de zăpadă uitate în jurul meu. Razele de soare se reflectă în petalele lor albe şi răspândesc în jur sclipiri orbitoare. Animăluţele şi gândecii aleargă de colo în căutare de mâncare. Din când în când, câte o pasăre, din cele care nu au plecat în ţările calde, se aşează pe crengile mele dese şi-mi şoptesc că din înaltul cerului primăvara se vede venind.

Mirosul de primăvară din împrejurimi este pentru mine ca un parfum de petale de trandafiri. La rădăcinile mele, firişoare timide de iarbă îşi croiesc drum spre lumină prin pământul proaspăt dezgheţat. În câteva săptămâni totul în jurul meu va fi verde. Ce păcat că nu am tălpi să pot simţi covorul moale de verdeaţă care se va aşterne în curând la picioarele mele.

Probabil nu va mai trece multă vreme şi mugurii, care vor anunţa că primăvara s-a instalat cu totul, îmi vor apărea. Bucuria va fi şi mai mare când lângă mugurii mei se vor aşeza păsărele mici care vor ciripi din zori şi până-n seară. Cu cântecele vesele ale păsărilor mă voi trezi şi tot cu ele voi adormi. Unele din ele îşi vor face cuib în ramurile mele şi-mi vor ţine de urât în serile mirifice de primăvară.

Primăvara este aproape şi deja am senzaţia că mă trezesc la viaţă. Pentru câteva luni voi simţi că trăiesc!