1 martie este o zi de doliu pentru iarnă, dar o zi de bucurie pentru primăvară şi veselie pentru oameni. Dacă nu ar exista zile şi luni, minute şi clipe, ci doar anotimpuri, acum ar începe anul şi odată cu el spectacolul primăverii. Anunţul de început îl dă soarele, care începe să luminează, ca un far călăuzitor, şi să indice o direcţie anotimpurilor. Natura, sfinţită de razele divine ale soarelui, cântă melodii dulci într-un cor verde. Un cor la care cântă, pe mai multe voci şi după mai multe partituri, păsărele mari şi mici, flori gingaşe cu miros ameţitor, copaci proaspăt înmuguriţi şi animale răguşite de somnul iernatic. Spectatori înnebuniţi de reprezentaţia primăverii sunt oamenii, recent ieşiţi din ascunzătorile în care s-au ascuns de iarnă. Aceştia aplaudă la nesfărşit trilurile maiestuase ale păsărilor, vocea domoală a vântului şi susurul de cristal al apei de izvor.
Nevinovaţi precum nişte prunci tocmai născuţi, ghioceii micuţi respiră pentru prima oară aerul proaspăt al primăverii. Chiar dacă nu au învăţat să vorbească, îşi cheamă cu sclipiri de argint tovaraşii de joacă: firişoarele diafane de iarbă, toporaşii şi mugurii pomilor. În armonie cu înflăcărarea verde de pe pământ, purtaţi de valuri domoale de vânt, dănţuiesc spre înalturi fluturi multicolori. Îi însoţesc în ascensiunea spre văzduhul curat păsărele vesele şi agitate. Ca într-o sincronizare perfectă, toate personajele naturii încep să vieţuiască şi să mişune pe scena vie, în care se desfăşoară specatcolulul primăverii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu