Compunere despre un personaj care a furat vacanţa mare

O compunere despre un personaj care a furat vacanţa mare.

Mihai, un copil vesel de obicei, trece acum printr-o perioadă dificilă. Are piciorul rupt şi trebuie să stea în casă, tocmai acum când vacanţa mare se apropie cu paşi repezi. Negru de supărare şi cu o răutate care nu-l caracterizează şi-a pus în cap că ar fi bine să fure vacanţa mare. "Dacă eu nu se pot bucura de ea, de ce s-ar bucura ceilalţi?" îşi spuse el îmbufnat. Se uită la peştişorul auriu din acvariul din faţa sa şi îşi imagină că este un peştişor fermecat. Se pomeni vorbindu-i: "Peştişorule, dacă eşti fermecat îndeplineşte-mi o dorinţă! Vreau ca vacanţa mare să dispară până mă fac eu bine!" Peştişorul tăcut, continua să înoate liniştit, ca şi când nu ar fi auzit rugămintea băiatului. Noaptea s-a aşternut peste camera lui Mihai. Era timpul să meargă la culcare. Înainte de a adormi ultimul lui gând a fost tot la vacanţa mare: "Ce păcat că peştişorul meu nu este cu adevărat un peştişor de aur!" Apoi a căzut într-un somn profund.

Ţârâitul telefonului l-a trezit pe Mihai din somn. Buimac încă, ridică receptorul. La capătul celălalt al firului, Vasile, un coleg de clasă, îl înştiinţă cu privire la ultima noutate de la şcoală: "Vacanţa mare a dispărut!". Din acest motiv, şcoala urma să continue şi pe perioada verii fără întrerupere. Uimit de cele ce auzea, Mihai punea întrebare după întrebare, încercând să înţeleagă cum e posibil ca cineva să fure vacanţa mare. Uitase complet de rugămintea sa, adresată peştişorului auriu. După ce convorbirea a luat sfârşit, a rămăs în mijlocul patului, privind în tavan. Căuta o explicaţie pentru grozăvia auzită din gura lui Vasile.

Liniştea camerei fu spartă de o voce subţire. Venea din dreptul acvariului. Mihai îşi îndreptă ochii spre bazinul de sticlă şi rămase mut, peştişorul auriu îi vorbea. Tocmai repeta ce-i spusese anterior: "Mihai, nu te bucuri? Vacanţa mare a dispărut, după cum m-ai rugat!" Copilul făcu o faţă de parcă văzuse o stafie. Apoi îşi aminti de seara trecută. Ochii i se umeziră de lacrimi. Era doar vina lui că acum şcoala va continua fără vacanţă. Toţi copiii vor suferi de pe urma netrebniciei lui. A început să plângă în hohote. După câteva minute s-a liniştit şi cu inima strânsă s-a apropiat de acvariu. Peştişorul se zbenguia în voie ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Cu vocea tremurândă i s-a adresat peştişorului: "Ieri am făcut o greşeală! Eram foarte supărat! Te rog să readuci vacanţa înapoi, te rog!" Din partea peştişorului linişte, îşi continua activitatea.

Întreaga zi, Mihai şi-a petrecut-o supărat. Se simţea vinovat de propriile dorinţe. Aşa l-a prins noaptea. S-a băgat în pat cu inime strânsă de tristeţe. Nici somnul nu a fost prea lin, a visat multe; de dimineaţă nu şi-a mai amintit nimic. La prima oră sună telefonul. Din receptor, glasul plin de veselie a lui Vasile anunţă: "Mihai, vacanţă plăcută! E prima zi de vacanţă ..." Mihai pierduse firul conversaţiei. S-a uitat spre peştişorul din acvariu. Nu se auzea nimic. Pentru moment a vrut să afle mai multe. Apoi şi-a spus că nu mai contează dacă a visat sau dacă totul a fost real. Important era că vacanţa mare era acolo unde îi era locul! Bucuros de sfârşitul fericit al întâmplării, a aşezat capul pe pernă şi a căzut într-un somn adânc.