În continuare o compunere despre descrierea imaginii înserării într-o zonă de munte. Suntem la munte. Seara se lasă peste împrejurimi, iar liniștea nopții cuprinde peisajul de munte.
 |
| Înserare la munte |
Discul mare de soare coboară încet spre asfințit. Strălucirea lui se micșorează, iar în jur împrăștie o lumină palidă. Căldura de acum câteva ore scade în intensitate și provoacă o răcire accentuată a vremii. Este semnalul așteptat de către mugurii înserării, care își arată imediat fața. Muntele masiv din fața mea se aseamănă cu zidul unei închisori, după care a fost încătușat mândrul soare. Ținut în chingile înserării, soarele murmură câteva licăriri lumininoase după care se retrage după coama muntelui. Cu ultimele puteri, soarele aruncă câteva raze slabe de lumină peste crestele împădurite. Este ultima sa zvâncnire, muntele este prea înalt, iar soarele nu răzbește. Observând slăbiciunea soarelui, înserarea se instalează confortabil peste natură. Cheamă în ajutorul ei vântul, care-i răspunde imediat. Pornește de undeva din înălțimile muntelui și adie până la baza lui. Pădurea ce îmbracă muntele reacționează și cu un șuierat prelung își mișcă crengile ca într-un dans armonios. O liniște apăsătoare domină întreaga atmosferă. Singurele care se bucură de venirea înserării sunt câteva păsări de pradă. Cu vederea adaptată pentru întuneric, zboară peste muntele tăcut. Planează în cercuri concentrice, căutând cu privirea ageră micile animale de la sol care caută mâncare, la adăpostul înserării. În casele presărate discret pe masivul cufundat în liniștea înserării încep să se aprindă luminile. Nici înserarea nu va mai rezista mult timp. În scurt timp întunericul nopții va cuceri natura.
mersi :*
RăspundețiȘtergere